Ce mancam la Roma?

Posted by: zuza on: 18/11/2010

• In: Yumm food
• 12 Comments

Si uite asa, copiii babei, ma adun si eu in sfarsit si scriu despre mancarea din Italia.

As it is fairly obvious, o parte importanta din succesul unei calatorii e reprezentata pentru mine de getting delicious noms 😉 Nu e nimic mai frumos dupa o zi de umblat pana la epuizare si de vazut chestii minunate decat sa gasesti restaurantul ALA unde sa te relaxezi, sa bei un pahar de vin, sa mananci bine si sa get a taste of the local fun.

Tip no. 1: Nu-i credeti pe oameni cand va zic ca se mananca prost in Italia. Ca o regula generala, toata lumea care zice ca se mananca prost undeva (ca-i Bucuresti, ca-i Roma, ca-i Paris etc., nu conteaza) e genul care nu se informeaza unde merge. Si care se aseaza in prima terasa din locurile cele mai turistice posibile si se mira de ce a avut parte de cea mai proasta pizza ever si de o nota de plata absolut socanta ;)) Asa ca intotdeauna inarmati-va cu un ghid bun (Lonely Planet, de exemplu) si evitati localurile din hotspot-urile turistice. Pe formula asta am nimerit numai in locuri ok (hai sa nu zic 10/10, dar cred ca 9/10 ar fi destul de realist).

Tip no. 2: Stiu ca Roma e plina de inghetata, si da, banuiesc ca mai toata e buna, insa daca ajungeti acolo mergeti NEAPARAT la San Crispino si dati 5 euro pe o portie infima de inghetata (3 scoops, in pahar de hartie, nu in vafa, ca sa nu-i “altereze” gustul – I know it sounds like bullshit, dar la cat e de buna, who am I to disagree, poate asa e). Eu nu sunt mare fan inghetata in general, dar asta este ceva complet, complet incredibil. As fi mancat in continuu varietatea cu bezea si alune de padure, era ceva de nedescris… Plus o inghetata de ciocolata de Valrhona – inghetata de cioco fiind cea cu care ma inteleg in mod normal cel mai putin – care a fost absolut cea mai buna CIOCOLATA, nu inghetata, pe care am mancat-o vreodata ;)) Gasiti San Crispino aproape de Fontana di Trevi si Pantheon, adresele pe site. GO!

Tip no. 2.1: Tot legat de inghetata, cica felul in care recunosti daca inghetata dintr-un local e buna este uitandu-te la cea de fistic – daca e maronie, cu o vaga tenta verzuie, inseamna ca inghetata e naturala si buna – daca e verde electric sau prin zona, stiti voi, nu trebuie sa vi-o doriti 😉

Tip no. 3: Ramanand tot in sfera dulciurilor, am mancat Tiramisu de mai multe ori, dar n-as putea sa spun ca acum, dupa 2 luni de cand m-am intors de acolo, mi-a ramas unul in mod special in minte. Cateva mancate la restaurant au fost bune, cele mai multe mai “de pe strada” prostute. Au in schimb tot felul de fursecuri pe baza de diverse nuci, pudrate cu zahar, YUMMM. Check out the following exhibit din Capri:

Tip no. 4: Pizza. Pai da, cum sa nu vorbim de pizza daca e vorba de mancarea din Italia. Ma rog, din partea mea, am putea sa nu vorbim :)) Am mancat de mai multe ori, cea mai buna fiind cea de la “fratele mai mic” al lui Baffetto. Si nu stiu daca o sa ma fac inteleasa acum, dar: pizza is still pizza. Adica chiar daca e cea mai buna pizza din lume tot nu o sa se compare, in umila mea opinie, cu niste paste cu ingrediente mai speciale, de exemplu. Ffs, even if it truly is great comfort food, nu e nimic elaborat la o pizza, nimic fin, nimic extraordinar. E buna cand te uiti la un film, when you stay in with friends and you order in, dar nu stiu de cate ori mi-am comandat ever pizza la restaurant. Ma rog, my two cents ;)) However, pizza de la Baffetto merita incercata, asa ca mergeti cu incredere la oricare dintre adresele din link. Cum arata, pai asa:

Tip no. 5: Daca pizza mi se pare o chestie usor overrated, pastele in schimb sunt cu totul si cu totul alta poveste. Ce e interesant e ca spre deosebire de pastele de la restaurantele italienesti din Bucuresti, retetele de la Roma sunt de multe ori foarte simple, in special in locurile cu mancare mai traditionala si mai non-touristy, ceea ce surprinzator, le face sa fie cele mai bune paste ever.

Locuri bune de mancat paste:

– La Carbonara (in zona unde am stat noi, Monti – adica aproape de Collosseum, Forul Roman, Columna lui Traian etc.) – un restaurant nu foarte mic, extrem de populat de localnici (ceea ce e intotdeauna un semn ca mancarea e buna), cu atmosfera misto, al carui patron tanar si plin de tatuaje lucreaza cot la cot cu mamma lui, servindu-te amandoi in tandem. Paste de casa, gnocchi, toate formele si dimensiunile, mozzarella, rosii, busuioc, usturoi.. sheeeesh, ce foame mi s-a facut ;)) Nici cu restul meniului nu stau rau, au o paine incredibila care merge excelent cu prosciutto-ul casei… yumm yumm.

– Dino & Toni (in zona Vaticanului) – now this is a long story, dar o sa incerc s-o scurtez ;)) Restaurantul sau bodega asta – nu stiu cum sa-i zic exact 😉 – era in Lonely Planet, avand o descriere foarte apetisanta, asa ca am zis sa incercam. In mod normal, daca as fi trecut pe langa restaurantul asta pe strada, nu as fi intrat, dar fiind recomandat cu atata caldura, bine am facut! This is, I think, REAL Italian food. Si ca gust, si ca atmosfera, si ca tot. Patronul, Dino, e nebun, iti baga mancarea pe gat basically, nu exista meniu, tot primesti chestii pe parcursul serii, trebuie sa fii permanent pe faza sa nu te trezesti cu 5 feluri de mancare (si asta nu pentru ca te seaca de bani, ci pentru ca oricat ti-ai dori, stomacul tau nu e atat de mare :)). Cu tot haosul de acolo, am fost de 3 ori, si as mai merge de 1000 de ori. Pastele excelente (carbonara, amatriciana, gricia), antipasti misto – de fapt de cand le terminai, nu mai puteai aproape nimic (un fel de pizza acoperita cu tot felul de chestii, mezeluri, mozzarella, si alte chestii pe care nu le mai pot denumi acum :P), felul doi – ce aveau in ziua respectiva. Iar la dolci… mmmmmmmmmmmmmmmmm 😀 Tiramisu bun, Granita di caffe. Everything great. La sfarsit, complementary Limoncello si o nota de plata socant de ok. Entertainment inclus, sigur!

(in poza, fabulous Dino himself with Mtx, in ultima seara eram deja prieteni buni ;))

– Il Bacaro (zona centrala, pe langa Pantheon) – restaurant mai scumput, dar exact genul ala relaxat si fancy in acelasi timp, cu meniu interesant si elaborat si vinuri foarte bune. Aici am mancat cele mai bune paste din viata mea, care sunt considerate specialitatea lor: spaghetti con gamberi, porcini, pecorino e tartufo. Nu cred ca trebuie sa zic mai multe. Foarte frumos 😀

Tip no. 6 – I command you to eat mozzarella din bufala! Si nu numai pentru ca arata asa:

Ci pentru ca este ceva absolut de nedescris. Mozzarella mancata de mine pe-aici – Zott, italieneasca, romaneasca – e un rahat fara gust. Asta e ceva ce musteste de lapte, buuuna si chiar si un pic sarata.

In concluzie, ma duc sa dau iama in frigider :))