zuza's pretty and delish stuff

Deja mi-e dor.. 🙂


Inspirata de faptul ca o sa plece niste prieteni in city break weekendul asta la Roma, m-am gandit sa share my wisdom & knowledge 😛 si sa le fac un program de “descoperire” a orasului, pe care sa-l pun si pe blog. Realitatea e ca you probably can’t possibly have a bad time la Roma, gasesti lucruri bestiale si istorie la tot pasul, dar de ce sa nu profiti la maxim de timpul pe care il ai acolo si sa vezi cat mai mult posibil? 🙂

Day 1:

Zona Romei Antice

– Incepand de pe Via Cavour, urcand pe niste scari la dreapta o sa ajungeti la biserica San Pietro in Vincoli – o biserica cunoscuta in primul rand pentru statuia lui Moise a lui Michelangelo si pentru pastrarea lanturilor Sfantului Petru in altar.

– Ajungeti apoi imediat la Colosseum si Arco di Costantino – nu va obositi sa intrati inauntru in Colosseum, coada e lunga, interiorul e absolut neinteresant. Nu merita nici timpul pierdut, nici banii de intrare. Daca vreti sa fiti informati referitor la ce “pierdeti”, here you go – poze din interior – ce vedeti acolo e suficient. Colosseum-ul a fost inaugurat in anul 80, Arco di Costantino a fost ridicat in 312. Pretty cool.

– Continuati cu Foro Romano – o zona intinsa in imediata apropiere a Colosseum-ului cu ruinele Romei imparatilor romani. Vorba lui Lonely Planet, it takes a bit of imagination sa iti dai seama ce a fost exact pe acolo, dar e interesant. Un audioguide would help, la fel o harta sau un ghid cu explicatii.

– Chiar langa se afla Piazza Venezia: aici o sa vedeti monumentul dedicat lui Vittorio Emanuele al IIlea – Il Vittoriano sau “The Typewriter” – eventual, daca nu e coada prea mare, puteti sa va urcati sus pentru panorama (n-am ajuns, dar am auzit ca s-ar vedea frumos). Tot in piata o sa vedeti Palazzo Venezia, construit in stil renascentist in secolul al 15lea, cel mai cunoscut pentru faptul ca Mussolini isi tinea de la balcon speech-urile 🙂

– Langa Piazza Venezia o sa gasiti Columna lui Traian, pretty familiar stuff ;))

– Optional, s-ar mai putea merge si la biserica Santa Maria Maggiore, una dintre cele patru biserici patriarhale ale Romei, tot in zona Monti. Zic optional, pentru ca desi e una dintre bisericile semnificative ale Romei, si am vizitat-o de ambele dati cand am fost acolo, niciodata nu am ramas cu ceva special in minte legat de ea. Dar recunosc ca e foarte frumoasa.

Day 2:

Vatican (prima jumatate a zilei) & Centrul vechi (a doua jumatate a zilei)

– Daca e duminica, mergeti la 12 in Piazza San Pietro. E momentul binecuvantarii saptamanale a Papei, se aduna lumea in piata si e foarte fun si interesant, positive vibe, dragut. Ar fi poate bine de vizitat bazilica inainte, ca sa va ramana mai mult din zi dupa. Basilica din San Pietro, in interiorul Vaticanului, este cu adevarat extraordinara din toate punctele de vedere. Alocati vreo ora pentru vizitarea interiorului. Nu uitati de Pieta-ul lui Michelangelo. In rest, nu recomand urcarea in dom, se sta la cozi, e aglomerat, se urca destul de greu (chiar daca partial cu liftul – dar mai raman 320 de trepte foarte inguste), iar sus, unde ar trebui sa fii mesmerized de priveliste, esti de fapt mesmerized de cat de aglomerat e si cat de incomod trebuie sa stai ca sa poti face o poza. Mai interesant este subsolul, unde sunt multe morminte ale papilor, inclusiv mormantul Sfantului Petru si al Papei Ioan Paul al II-lea. Intrarea in bazilica e libera, jos la morminte de asemenea, sus in dom 7 Euro.

– Muzeele Vaticanului, desi extraordinar de interesante, nu se pliaza deloc pe ideea de city break. Pentru ele trebuie sa dedicati o zi intreaga, si dupa o sa fiti fleasca de oboseala ;)) Foarte foarte foarte foarte foarte important, daca vreti sa mergeti totusi la Vatican si nu vreti sa pierdeti 2 ore la coada la intrare, luati-va in avans biletul de pe net de aici.

– Continuati cu Via della Conciliazione (din Piazza San Pietro drept in fata) si ajungeti imediat la castelul San Angelo si la Tibru. Tibrul nu este prea fermecator, dar macar sa stiti cum arata 🙂 San Angelo e destul de neimpresionant inauntru, merita insa tare sa platiti cei 5 euro la intrare pentru privelistea de sus, de pe terasa. Incomparabil mai buna decat de sus de pe San Pietro!

– A doua jumatate a zilei dedicati-o centrului Romei: incepeti cu Spanish Steps in Piazza di Spagna. De acolo mergeti pe jos pana la Fontana di Trevi and take your time daca nu sunteti sufocati de ceilalti turisti. Chiar e deosebita si frumoasa, o fantana baroca ce creste destul de organic din spatele unei cladiri, in care arunca toata lumea bani. The perfect combo 😛

– Luand-o in continuare pe stradute veti ajunge la Pantheon, one of my personal favourites. E un templu vechi de 2000 de ani cu o arhitectura geniala (transformat intre timp in biserica crestina), care se afla intr-o piateta foarte foarte draguta si “romana”. Imediat in spatele Pantheonului este Elefantino, statuia cu elefantul care cara pe spate un obelisc, si biserica Santa Maria Sopra Minerva, singura biserica gotica in Roma. E extrem de frumoasa si gazduieste, printre altele, o statuie a lui Isus de Michelangelo.

– De la Pantheon mergeti in Piazza Navona, una dintre cele mai populare destinatii turistice din Roma. Aici se afla in mijloc Fontana dei Quattro Fiumi a lui Bernini (Bernini rules, btw).

 

Day 3

Ori vizitati ce v-a ramas de vazut din primele 2 zile (it’s plenty), ori trageti o fuga pana in Trastevere, un cartier cu foarte mult sarm, de cealalta parte a Tibrului fata de centru. Multe stradute pitoresti, restaurante dragute, atmosfera misto.

 

Tips & tricks:

– Niciodata, but I mean NICIODATA nu va asezati la cafea/suc/mancare in piatetele cu obiective turistice, langa ele etc. Cautati localuri pe stradute laturalnice, mai retrase, mai autentice si mai pline de localnici. Ca o regula, cu cat e locul mai plin de turisti, cu atat e mancarea mai proasta, serviciile mai tzepare, preturile mai mari.

– Mare grija la felul in care se circula la Roma. Traversati cu atentie, you know, all the things your mother warned you about as a child, italienii conduc ca dementii.

– Mare grija la pickpockets. Eu nu am avut “placerea” sa-i cunosc, dar am auzit ca ar fi multi si indemanatici.

– Transportul in comun e acceptabil la Roma: 2 linii de metrou si multe autobuze. Cumparati din statiile de metrou de la automat carduri pe mai multe zile, sunt valabile din cate imi amintesc pentru metrou + autobuz (mai intrebati) si sunt mai ieftine decat calatorii individuale.

– In general, savurati orasul, mai faceti in asa fel sa va si pierdeti pe stradute – mai ales in centrul vechi – si mai presus de orice, enjoy the eternal city 😀

 

PS: despre restaurante si mancarea la Roma gasiti mai multe aici.

 

Si uite asa, copiii babei, ma adun si eu in sfarsit si scriu despre mancarea din Italia.

As it is fairly obvious, o parte importanta din succesul unei calatorii e reprezentata pentru mine de getting delicious noms 😉 Nu e nimic mai frumos dupa o zi de umblat pana la epuizare si de vazut chestii minunate decat sa gasesti restaurantul ALA unde sa te relaxezi, sa bei un pahar de vin, sa mananci bine si sa get a taste of the local fun.

Tip no. 1: Nu-i credeti pe oameni cand va zic ca se mananca prost in Italia. Ca o regula generala, toata lumea care zice ca se mananca prost undeva (ca-i Bucuresti, ca-i Roma, ca-i Paris etc., nu conteaza) e genul care nu se informeaza unde merge. Si care se aseaza in prima terasa din locurile cele mai turistice posibile si se mira de ce a avut parte de cea mai proasta pizza ever si de o nota de plata absolut socanta ;)) Asa ca intotdeauna inarmati-va cu un ghid bun (Lonely Planet, de exemplu) si evitati localurile din hotspot-urile turistice. Pe formula asta am nimerit numai in locuri ok (hai sa nu zic 10/10, dar cred ca 9/10 ar fi destul de realist).

Tip no. 2: Stiu ca Roma e plina de inghetata, si da, banuiesc ca mai toata e buna, insa daca ajungeti acolo mergeti NEAPARAT la San Crispino si dati 5 euro pe o portie infima de inghetata (3 scoops, in pahar de hartie, nu in vafa, ca sa nu-i “altereze” gustul – I know it sounds like bullshit, dar la cat e de buna, who am I to disagree, poate asa e). Eu nu sunt mare fan inghetata in general, dar asta este ceva complet, complet incredibil. As fi mancat in continuu varietatea cu bezea si alune de padure, era ceva de nedescris… Plus o inghetata de ciocolata de Valrhona – inghetata de cioco fiind cea cu care ma inteleg in mod normal cel mai putin – care a fost absolut cea mai buna CIOCOLATA, nu inghetata, pe care am mancat-o vreodata ;)) Gasiti San Crispino aproape de Fontana di Trevi si Pantheon, adresele pe site. GO!

Tip no. 2.1: Tot legat de inghetata, cica felul in care recunosti daca inghetata dintr-un local e buna este uitandu-te la cea de fistic – daca e maronie, cu o vaga tenta verzuie, inseamna ca inghetata e naturala si buna – daca e verde electric sau prin zona, stiti voi, nu trebuie sa vi-o doriti 😉

Tip no. 3: Ramanand tot in sfera dulciurilor, am mancat Tiramisu de mai multe ori, dar n-as putea sa spun ca acum, dupa 2 luni de cand m-am intors de acolo, mi-a ramas unul in mod special in minte. Cateva mancate la restaurant au fost bune, cele mai multe mai “de pe strada” prostute. Au in schimb tot felul de fursecuri pe baza de diverse nuci, pudrate cu zahar, YUMMM. Check out the following exhibit din Capri:

Tip no. 4: Pizza. Pai da, cum sa nu vorbim de pizza daca e vorba de mancarea din Italia. Ma rog, din partea mea, am putea sa nu vorbim :)) Am mancat de mai multe ori, cea mai buna fiind cea de la “fratele mai mic” al lui Baffetto. Si nu stiu daca o sa ma fac inteleasa acum, dar: pizza is still pizza. Adica chiar daca e cea mai buna pizza din lume tot nu o sa se compare, in umila mea opinie, cu niste paste cu ingrediente mai speciale, de exemplu. Ffs, even if it truly is great comfort food, nu e nimic elaborat la o pizza, nimic fin, nimic extraordinar. E buna cand te uiti la un film, when you stay in with friends and you order in, dar nu stiu de cate ori mi-am comandat ever pizza la restaurant. Ma rog, my two cents ;)) However, pizza de la Baffetto merita incercata, asa ca mergeti cu incredere la oricare dintre adresele din link. Cum arata, pai asa:

Tip no. 5: Daca pizza mi se pare o chestie usor overrated, pastele in schimb sunt cu totul si cu totul alta poveste. Ce e interesant e ca spre deosebire de pastele de la restaurantele italienesti din Bucuresti, retetele de la Roma sunt de multe ori foarte simple, in special in locurile cu mancare mai traditionala si mai non-touristy, ceea ce surprinzator, le face sa fie cele mai bune paste ever.

Locuri bune de mancat paste:

La Carbonara (in zona unde am stat noi, Monti – adica aproape de Collosseum, Forul Roman, Columna lui Traian etc.) – un restaurant nu foarte mic, extrem de populat de localnici (ceea ce e intotdeauna un semn ca mancarea e buna), cu atmosfera misto, al carui patron tanar si plin de tatuaje lucreaza cot la cot cu mamma lui, servindu-te amandoi in tandem. Paste de casa, gnocchi, toate formele si dimensiunile, mozzarella, rosii, busuioc, usturoi.. sheeeesh, ce foame mi s-a facut ;)) Nici cu restul meniului nu stau rau, au o paine incredibila care merge excelent cu prosciutto-ul casei… yumm yumm.

Dino & Toni (in zona Vaticanului) – now this is a long story, dar o sa incerc s-o scurtez ;)) Restaurantul sau bodega asta – nu stiu cum sa-i zic exact 😉 – era in Lonely Planet, avand o descriere foarte apetisanta, asa ca am zis sa incercam. In mod normal, daca as fi trecut pe langa restaurantul asta pe strada, nu as fi intrat, dar fiind recomandat cu atata caldura, bine am facut! This is, I think, REAL Italian food. Si ca gust, si ca atmosfera, si ca tot. Patronul, Dino, e nebun, iti baga mancarea pe gat basically, nu exista meniu, tot primesti chestii pe parcursul serii, trebuie sa fii permanent pe faza sa nu te trezesti cu 5 feluri de mancare (si asta nu pentru ca te seaca de bani, ci pentru ca oricat ti-ai dori, stomacul tau nu e atat de mare :)). Cu tot haosul de acolo, am fost de 3 ori, si as mai merge de 1000 de ori. Pastele excelente (carbonara, amatriciana, gricia), antipasti misto – de fapt de cand le terminai, nu mai puteai aproape nimic (un fel de pizza acoperita cu tot felul de chestii, mezeluri, mozzarella, si alte chestii pe care nu le mai pot denumi acum :P), felul doi – ce aveau in ziua respectiva. Iar la dolci… mmmmmmmmmmmmmmmmm 😀 Tiramisu bun, Granita di caffe. Everything great. La sfarsit, complementary Limoncello si o nota de plata socant de ok. Entertainment inclus, sigur!

(in poza, fabulous Dino himself with Mtx, in ultima seara eram deja prieteni buni ;))

Il Bacaro (zona centrala, pe langa Pantheon) – restaurant mai scumput, dar exact genul ala relaxat si fancy in acelasi timp, cu meniu interesant si elaborat si vinuri foarte bune. Aici am mancat cele mai bune paste din viata mea, care sunt considerate specialitatea lor: spaghetti con gamberi, porcini, pecorino e tartufo. Nu cred ca trebuie sa zic mai multe. Foarte frumos 😀

Tip no. 6 – I command you to eat mozzarella din bufala! Si nu numai pentru ca arata asa:

Ci pentru ca este ceva absolut de nedescris. Mozzarella mancata de mine pe-aici – Zott, italieneasca, romaneasca – e un rahat fara gust. Asta e ceva ce musteste de lapte, buuuna si chiar si un pic sarata.

In concluzie, ma duc sa dau iama in frigider :))

Jilavele fierbinti III – Saftica se intoarce la Potigrafu

Don’t ask, just a goofy thing we came up with legat de numele stranii de orase din Romania ;))

Joia trecuta am reusit sa ajungem in sfarsit la Floresti, unde aflasem ca exista un palat al Nababului, proiectat de acelasi arhitect care a facut si “Casa cu lei” de pe Calea Victoriei si care e foarte foarte frumos, semanand bine cu Micul Trianon de la Versailles.

Ca ar merge excelent la Beauty of Decay, e putin spus 😉

Cea mai mindblowing chestie legata de locul asta este locatia lui. Cumva in mintea mea nu se leaga ce cauta un palat cu gradini si fantani arteziene la marginea unui sat tipic prahovean, ba mai mult, si cu un ghetou de blocuri muncitoresti pentru angajatii fabricii de cauciucuri din apropiere. E exact genul ala de contradictie clasica romaneasca.

Din palat a mai ramas doar structura, exteriorul. Restul s-a distrus, s-a prabusit, a fost furat, nu stiu exact in ce ordine.. Mi-e teama ca iar o treaba tipica pentru tara in care traim, pentru mentalitatea oamenilor saraci si lipsiti de educatia prezervarii valorii. Minunata dar trista de tot privelistea, chiar si intr-o zi frumoasa si insorita de toamna cum am prins acolo, “ceea ce ar fi putut sa fie”-ul e foarte usor de resimtit..

Oricum, va poate da ocazia perfecta sa iesiti cateva ore din oras, fara sa va indepartati prea mult de Bucuresti si fara sa va inghesuiti cu diversi galagiosi prin parcuri, iar daca prindeti vreme frumoasa e o experienta super super placuta.

La sfarsit, some hints about getting there. Pe Dn1, dupa Baicoi, se face un drum la stanga catre satul Floresti. Se merge tot inainte, se trece de Primarie (you’re not going to be able to miss it, e foarte mic satul), apoi a doua strada la dreapta si intrati direct in curtea palatului.

Beds

Posted on: 30/08/2010

Obisnuita cu patul meu de 80 pe 1,90 in care dorm de cand aveam 5 ani or so (“improved” de asta iarna cu o saltea super-hiper-ortopedica tare ca piatra ;), bine-nteles ca atunci cand vad unele ca in pozele care urmeaza salivez si nu ma pot gandi decat ca “WANTWANTWANT”!

Lasa, cand ne facem noi mari 😀

Credit la poze n-am, pentru ca le-am salvat in comp acum mai mult timp si nah, asta e 😉

Tutorial pe Design*Sponge

Pretty and delish categories

Older pretty and delish stuff