Cand eram mica, negresa era una dintre prajiturile facute la ocazii de “fetele” din familia mea. Reteta a pornit de la matusa mea, a fost preluata de mama si apoi de bunica-mea, si cumva fiecareia dintre ele ii iesea cate o alta varianta. Ba prea inalta si painoasa, ba prea joasa si indesata.. sau o “medie” cu totul si cu totul nememorabila )

Needless to say ca eram curioasa sa vad cum imi iese mie, mai ales ca imi aminteam ca are potential de prajitura foarte foarte buna, doar ca nu prea m-am incumetat pentru ca ma tot speriase maica-mea ca e foarte greu de facut. Si adevarul e ca prima oara a fost destul de tricky pe alocuri, dar acum ca m-am lamurit, as mai repeta experienta, pentru ca a iesit ff buna

Practic, sunt 3 etape la facutul negresei:

1. Blatul

Blatul se face foarte simplu cu mixerul: 4 galbenusuri se amesteca cu 150 gr. de unt (lasat la temperatura camerei cu cateva ore inainte pentru a se inmuia) si 200 gr. de zahar. Se adauga 50 gr. cacao, se lungeste apoi cu 200 gr. de lapte si se inglobeaza la final 200 gr. de faina. La cantitatea asta puneti cam jumatate de pliculet de praf de copt (udat cu lamaie) si esenta de rom, vanilie, eventual coji rase de portocale si alte mirodenii.

Se intinde intr-o tava unsa cu unt sau tapetata cu hartie de copt si se baga la cuptor (incalzit in prealabil) 20 de minute la foc maricel spre mare. Nu mai mult, ideea e sa iasa de consistenta unui brownie mai necopt si sa nu se usuce prea tare.

2. Spuma de bezea

Cele patru albusuri ramase de la blat se bat intai singure pana se formeaza o spuma tare. Se adauga apoi treptat 200 de gr. de zahar, mixandu-se compozitia pana iese o bezea tare.

Bezeaua asta se intinde peste blat, apoi tava se baga la cuptor. Dupa 5 minute stingem focul si lasam prajitura reiesita acolo pana se raceste (nu 100%, dar in directia aia, cat aveti rabdare )

3. Glazura – the tricky part

Glazura se face si ea foarte simplu si rapid, problema e insa cum o intinzi. Ideea e ca trebuie sa imprastii in mod egal o glazura destul de groasa peste o bezea destul de necoapta, ceea ce poate reiesi intr-un dezastru, pentru ca bezeaua se strange cumva si rezulta ceva ce nu arata deloc bine (thenagain, ceva ce tot e f bun )

Acestea fiind zise, puneti pe foc o craticioara in care trebuie sa dati in clocot 50 gr. de unt, 4 linguri de zahar, 50 de gr. de cacao si vreo 8 linguri de apa. In reteta pe care o aveam eu erau trecute doar 4 linguri de apa, ceea ce rezulta intr-o chestie care putea fi intinsa cu facaletul, eventual – deci no good. Vedeti si voi pana la urma la ochi sa fie o compozitie pe care s-o puteti intinde usor peste bezea – and do that. La sfarsit trebuie sa iasa ceva care sa arate in cel mai rau caz asa ):

As said, nu a iesit perfect vizual, dar de buna – e excelenta